Zona Făgetului este considerată Mica Bucovină din Banat datorită valorosului patrimoniu cultural și religios existent aici.

Bisericile de lemn vechi de câteva sute de ani prezintă trăsături bănățene, fiind diferite de cele din Transilvania și Maramureș.

Sunt construite după eliberarea Banatului de sub ocupaţia Otomană, de către trupele lui Eugeniu de Savoya, în 1716.

A fost construită probabil în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind adusă pe tăvălugi, trasă de 12 perechi de boi, din satul Veța, astăzi dispărut.

Ridicată pe fundație de piatră, cu bârne masive în structura pereților, biserica are acoperișul învelit în șindrilă. Încheieturile de la pronaos şi de la altar se termină în “coadă de rândunică”, lucrate îngrijit şi cu gust, fără nici cel mai mic cui.

A fost pictată de zugravul bănățean Gheorghe Diaconovici în anul 1783. Podoaba picturală se mai păstrează doar în altar şi pe bolta naosului. Iconostasul este pictat direct pe lemn.

Biserica din Bulza datează din anul 1820.

Păstrează structura de lemn cu boltă în naos şi altar din perioada construcţiei, remarcându-se printr-o originală decoraţie exterioară. Șindrila care învelea acoperișul a fost înlocuită cu tablă.

Pereţii din lemn sunt tencuiţi după exemplul bisericilor de zid, având ornamente vegetale.

Biserica nu are pictură.

Biserica din Coșevița datează din anul 1776.

Construcția este ridicată “în căţei”, tencuită la exterior şi la interior. Interiorul are pardoseli din pământ bătut. Învelitoarea acoperişului, iniţial din şindrilă, a fost schimbată în anii ’60 cu tablă zincată.

Un element particular al bisericii este pridvorul, construit sub forma unei polate largi, sprijinite pe doi stâlpi masivi de stejar, înfipţi în pământ.

Biserica din Crivina de Sus este singura datată cu inscripţie – 1676.

Se consideră a fi cea mai reuşită realizare arhitectonică păstrată în Banat.

Pereţii sunt din lemn aparent şi prezintă îmbinări în “coadă de rândunică”, dar şi multiconsole cioplite din bardă, cu efect artistic deosebit. Pardoselile sunt din scânduri de brad, aşezate pe grinzi transversale. Biserica este acoperită cu şindrilă.

Nu are pictură interioară, fiind văruită în alb.

Biserica din Crivobara datează din anul 1780.

Construcția este realizată din bârne de stejar, pereții fiind acoperiţi cu pământ, atât la interior cât şi la exterior. Turnul de lemn pe pronaos este de influență barocă.

Iconostasul este frumos lucrat, având uşile împărăteşti sculptate şi pictate în anul 1825.

Biserica din Curtea datează din anul 1794. Este cea mai spaţioasă biserică de lemn păstrată în Banat.

Fundaţia edificiului este din piatră de carieră, iar pereţii din bârne de gorun sunt construiţi în sistemul “în căţei”, fiind tencuiţi la exterior, iar la interior placaţi cu scânduri de stejar.

Învelitoarea acoperişului este din şindrilă, la fel şi vârful turnului.

Pictura datează din 1806 și a fost atribuită pictorului lugojan Petru Nicolici.

Biserica din Dobrești datează din anul 1832. Este biserică parohială, aici oficiindu-se cu regularitate toate serviciile religioase pentru familiile ortodoxe din localitate.

Biserica a fost construită în jurul anului 1650, pe o temelie de piatră, din bârne cioplite din stejar, având un turn ridicat pe un sistem de grinzi solide așezate pe planșeul din tinda bisericii.

În 1931 s-a înlocuit vechea învelitoare a acoperişului din şindrilă cu cea actuală din tablă zincată.

Pictura din interior a fost realizată în culori naturale, fiind de inspirație bizantină. Pictura de pe bolta naosului este deteriorată, doar vag se mai disting scenele din Patimile Domnului.

Biserica din Groși a fost ridicată în anul 1741 de jupânul Peru Neculai.

A fost adusă în 1826 de pe valea Mureşului.

Biserica se aseamănă cu cea de la Băteşti, cu deosebirea că aici spaţiul interior este mai mare, iar pereţii exteriori de bârne au fost tencuiţi cu pământ.

Învelitoarea acoperişului şi a cea a turnului au fost îmbrăcate cu tablă zincată.

Mai păstrează fragmente din pictura inițială.

Biserica din Homojdia a fost ridicată între anii 1782 - 1804, folosindu-se sistemul constructiv „în căţei”.

Pereţii exteriori sunt tencuiţi cu var şi nisip. Turnul simplu, în formă de prismă, prezintă un mic acoperiş conic, învelit cu şindrilă, aşa cum este şi învelitoarea acoperişului bisericii.

Biserica din Jupânești datează din secolul al XVIII-lea.

Peste doar câţiva bolovani de piatră aşezaţi la colţuri au fost puse tălpoaiele, peste care stau suprapuse bârnele masive, cioplite pe toate cele patru feţe. Îmbinările sunt făcute cu cepuri de lemn, fără a se folosi fier.

Ca element particular al bisericii, intrarea bărbaţilor a fost practicată în peretele de nord al naosului.

Învelitoarea acoperişului este din şindrilă, la fel ca şi acoperişul piramidal al unui mic turnuleţ ridicat pe pronaos.

Pictura interioară s-a distrus, mai păstrându-se în biserică doar câteva icoane, cruci și obiecte de cult de secol XVIII.

Biserica din Margina datează din anul 1737.

A fost construită pe un fundament şi un soclu scund din piatră de carieră, peste care s-au aşezat tălpoaiele masive. Pereţii ciopliţi din bârne de stejar sunt acoperiţi la exterior cu lipitură de pământ.

Deasupra pronaosului se înalţă un mic turn clopotniţă placat la exterior cu scânduri. Doi bulbi suprapuşi, de factură barocă, fac trecerea către crucea din vârf.

Învelitoarea acoperişului este din şindrilă.

Pictura bisericii a fost realizată în tradiția populară în anul 1784 de Petru Nicoliciu și Lazăr Gherdanovici, în prezent fiind mai bine păstrată pe bolta din altar.

Clopotul bisericii e cel mai vechi din Banat.

Biserica din Nemeșești datează din anul 1798.

Pereţii din lemn au fost înlocuiţi cu zid de cărămidă, iar exteriorul este îmbrăcat în tencuială zugrăvită în alb. Biserica are un spaţiu boltit în naos şi altar, fără a fi însă pictat. Învelitoarea actuală este din tablă.

Biserica din Pietroasa datează din anul 1779, fiind situată pe o colină, în mijlocul cimitirului.

Pereţii sunt din lemn de gorun, cu lipituri de lut, atât la exterior, cât şi la interior.

Pictura interioară se află în stare de degradare.

Restaurarea efectuată la începutul sec. XX a adus unele modificări: învelitoarea acoperişului de şindrilă a fost schimbată cu ţiglă, iar acoperişul turnului de pe pronaos, care imită un bulb de inspiraţie barocă, a fost îmbrăcat cu tablă zincată.

Biserica din Poieni datează din anul 1791.

Este construită din bârne masive de stejar, având pereţii exteriori căptuşiţi cu şindrilă.

Turnul este împodobit cu doi bulbi de inspiraţie barocă ce se suprapun de la mare la mic, către crucea din vârf. Învelitoarea acoperişului şi coronamentul turnului clopotniţă sunt din şindrilă.

Pictura interioară a fost realizată în anul 1812 de zugravul Petru Nicolici.

Biserica din Povergina datează din anii 1782-1783.

Este construită din lemn de stejar, îmbinările la colţuri fiind în “coadă de rândunică”, ultimele cununi de bârne formând elegante multiconsole.

Pereţii exteriori sunt acoperiţi cu lipitură de pământ. Fundaţia este din piatră de carieră.

Turnul este prismatic, coronamentul luând forma unor bulbi specifici barocului.

Învelitoarea acoperişului este din şindrilă.

Interiorul bisericii este pictat.

Biserica din Românești datează din secolul al XVIII-lea.

Pereții din bârne de gorun sunt acoperiţi la exterior cu lipituri de pământ.

Turnul de lemn cu bulb de inspiraţie barocă este considerat unul dintre cele mai frumoase din Banat, fiind şi el acoperit cu şindrilă.

Monumentul a fost pictat, dar pictura a fost acoperită cu var.

Biserica din Zolt datează din secolul al XVIII-lea.

Pereţii masivi ciopliţi din gorun stau pe o uşoară temelie de piatră, bârnele fiind îmbinate fără cuie.

Turnul de pe pronaos este îmbrăcat în şindrilă, la fel ca şi acoperişul bisericii. Deasupra turnului se desfăşoară doi bulbi de inspiraţie barocă placaţi cu şindrilă.

Pe peretele de sud al naosului, ca şi pe cei ai absidei, se găsesc aplicate mai multe cruci, în amintirea tinerilor din sat căzuți în primul război mondial.

În interior, biserica este integral pictată pe bolţi şi pe pereţi. Pictura a fost realizată în anul 1781 de către Teodor Zugravul și Atanasie din Lugoj.

În pronaos se află portretul ctitorului, cneazul Petre Obeadă.

Biserica din Topla a fost ridicată în anul 1746 la Remetea Luncă şi apoi donată în 1807 credincioşilor din satul Topla, conform unei însemnări de pe o evanghelie păstrată în biserică.

Biserica a fost adusă pe tăvălugi, trași de 24 de perechi de boi, fiind reaşezată şi consolidată apoi cu ajutorul credincioşilor.

Arhitectura o recomandă ca fiind cel mai valoros lăcaş de lemn din Banat. Întâlnim aici brâul median răsucit în torsadă, brâu prelungit pe întreg perimetrul bisericii, înconjurând şi portalul apusean. Acoperişul este din şindrilă, iar clopotniţa este separată. Pereţii sunt din bârne late de gorun lucrate pe toate cele 4 feţe şi încheiate la colţuri în „coada de rândunică”.

În anul 1987 biserica a fost demolată din satul Topla şi adusă la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara, unde, în perioada 1994-1996, s-au desfăşurat lucrările de montare.

Biserica din incinta Centrului eparhial datează din anul 1774. A fost adusă din localitatea Hodoş în anul 1970.

Biserica este construită din lemn de stejar, lipită în exterior cu pământ. Şarpanta acoperişului este tot din stejar, cioplită din bardă, iar învelitoarea din şindrilă.

Turnul în formă de prismă prezintă deasupra un bulb de inspirație barocă.

Este singura biserică de lemn din Banat la care extremitatea apuseană a bolţii naosului nu se termină printr-un timpan, ci printr-o retragere curbată proeminentă, încât întreaga boltă creează împresia unei mari calote aplatizate.

http://mitropolia-banatului.ro/

http://muzeulsatuluibanatean.ro/

http://www.dccpcnjtimis.ro/

https://ro.wikipedia.org/

http://www.informatii-romania.ro/

https://www.youtube.com/